EEBC la lucru - ignifugarea lemnului
Ignifugarea lemnului este procedeul prin care se tratează lemnul cu substanțe ignifuge pentru a-i mări rezistența la foc, a înceti propagarea focului și a face jarul mai ușor de stins. Acest lucru nu înseamna ca este o modalitate de protecție prin care lemnul nu mai arde, ci doar ofera o protecție în timp. Procedeele de ignifugare a lemnului nu îl fac imun la foc, ci mult mai rezistent. Tot tratamentul trebuie să încetinească propagarea focului și să facă mai ușoară stingerea jarului.
Majoritatea substanțele folosite sunt în general silicați de sodiu, calciu și potasiu, iar tratarea se poate face înainte ca lemnul să fie folosit la construcții sau după ce construcția a fost realizată. Tratarea lemnului înainte prin ignifugare se face în fabrici speciale, prin impregnare în autoclave, sub vid sau sub presiune, iar în acest caz substanța pătrunde mult mai adânc în lemn și îl face mai rezistent.
Tratarea lemnului după executarea construcției este mai simplă și aceasta se realizează prin pensulare sau pulverizare. Un astfel de lemn are însă rezistența mai scăzută, iar tratamentul trebuie repetat la fiecare 3 ani. Lemnul care nu este la vedere nu trebuie tratat și trebuie să asigurăm că materialele care îl acoperă sunt rezistente la foc sau ignifugate.
Pentru ca ignifugarea să fie eficientă lemnul nu trebuie să aibă o umiditate recomandată mai mare de 15% - 18%, iar procesul de ignifugare nu se face dacă temperatura mediului ambiant este mai mică de 10ºC iar umiditatea mai mare de 70%.
Substanțele aplicate pentru ignifugare sunt diverse și există solutii de impregnare, grunduri, lacuri și vopsele. Finisajele ignifuge trebuie aplicate în min 3 straturi, iar cantitatea totală de material rămas pe lemn trebuie să fie de min. 450 g/m². Dacă se aplică o astfel de cantitate în 1 sau 2 straturi există riscuri mari ca pelicula să crape și protecția să fie compromisă.
Reglementările in domeniul ignifugării sunt foarte multe și complexe. Decizia 2000/367/CE stabilește clasele de performanță a materialelor pentru capacitatea de protecție împotriva incendiilor.
În România reglementările privind apărarea împotriva incendiilor sunt: Legea nr. 307/2006, Legea nr. 212/1997, OG nr. 114/2000. Există normative privind folosirea materialelor de ignifugare și testarea produsului ignifugat:
Norma tehnică C58-96 – privind ignifugarea materialelor combustibile
SR 652-98 – verificarea eficacitații ignifugării
SR 7248-99 – metoda de determinare a propagării flăcării pe suprafața materialelor
SR ISO 4828 partile 1-6 – condiții generale pentru vopsitorii
Normativ pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente C56-85
